anarhic definitie

ANÁRHIC, -Ă adj. Referitor la anarhie; dezorganizat, haotic. ♦ Care arată nesupunere, indisciplină. [Cf. fr. anarchique, it. anarchico]. adjectivanarhic

ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique) adjectivanarhic

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină; dezorganizat, haotic. – După fr. anarchique. adjectivanarhic

*anárhic, -ă adj. (d. anarhie). Relativ la anarhie, de anarhie: spirit anarhic. Adv. În mod anarhic. adjectivanarhic

anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice adjectivanarhic

anarhic a. care ține de anarhie. adjectivanarhic

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique. adjectivanarhic

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -e, adj. 1. Care se referă Ia anarhie, care este propriu anarhiei, care practică sau favorizează anarhia, care duce la anarhie; dezorganizat, haotic. În locul dezvoltării spontane anarhice și oarbe, caracteristice modului de producție capitalist, care duce inevitabil la criză, haos economic, șomaj și mizerie, economia socialistă se bazează pe o dezvoltare coordonată a tuturor ramurilor și unităților economice, ținînd seama de necesitățile generale ale economiei socialiste. GHEORGHIU- DEJ, ART. CUV. 217. 2. (Despre manifestări ale omului) Care dovedește indisciplină, care arată nesupunere, care-și face de cap. Știe să sublinieze cum sînt biruite prin forța exemplului personal, pornirile anarhice ale copiilor, rezultate ale educației vechi. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5. adjectivanarhic