ANALOGÍSM s.n. 1. Raționament prin analogie; gândire analogică. 2. Teorie a lui Aron Pumnul, care încerca să dea limbii române o ortografie practică și o explicație teoretică, întemeiate pe principii analogice. [Cf. fr. analogisme]. substantiv neutruanalogism
ANALOGÍSM s. n. 1. analogie, echivalență. 2. raționament prin analogie. (< fr. analogisme) substantiv neutruanalogism
analogísm s. n. substantiv neutruanalogism
ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme. substantiv neutruanalogism
analogism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | analogism | analogismul |
plural | analogisme | analogismele | |
genitiv-dativ | singular | analogism | analogismului |
plural | analogisme | analogismelor |