analog definitie
ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos]. adjectivanalog
ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus). adjectivanalog
analog a. care are asemănare cu altceva. adjectivanalog
ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus. adjectivanalog
ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f. adjectivanalog
ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos) adjectivanalog
3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor. adjectivanalog
ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2. adjectivanaloagă
ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2. adjectivanaloagă
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion. substantiv neutruanalog
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. substantiv neutruanalog
ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243. substantiv neutruanalog
analóg2 s. n., pl. analóguri temporaranalog
analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge temporaranalog
1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion. temporaranalog
*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.). temporaranalog
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluianalog
| analog adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | analog | analogul | analoagă | analoga |
| plural | analogi | analogii | analoge | analogele | |
| genitiv-dativ | singular | analog | analogului | analoge | analoagei |
| plural | analogi | analogilor | analoage | analogelor | |
| analog adjectiv | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | analog | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |