Alege sensul dorit: analog -adjectiv analog -substantiv neutru analog -temporar

analog definitie

ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. și analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos]. adjectivanalog

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. [Var.: analoágă adj. f.] – Fr. analogue (lat. lit. analogus). adjectivanalog

analog a. care are asemănare cu altceva. adjectivanalog

ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus. adjectivanalog

ANALÓG2, -Ă, analogi, -e, adj. La fel, asemănător. Un sentiment de groază, analog cu acel pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi mari, îi strîngea inima. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cînd te vei întoarce, nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. EMINESCU, N. 54. – Variantă: analoágă adj. f. adjectivanalog

ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcții identice, dar care se deosebesc ca structură și origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos) adjectivanalog

3) analóg, -oágă adj. (vgr. análogos, proporțional. V. omo-log). Care are analogie cu altu, asemenea, egal: răspunsurĭ analoage. Biol. Care are aceĭași funcțiune, dar nu aceĭași origine, ca aripile la păsărĭ și liliac față de aripile insectelor. adjectivanalog

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2. adjectivanaloagă

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog2. adjectivanaloagă

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil, în biserică, pe care se pun cărțile de cult. – Ngr. analoghion. substantiv neutruanalog

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult spre a fi citite la oficierea slujbei în Biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s. n.] – Din ngr. analóghion. substantiv neutruanalog

ANALÓG1, analoguri, s. n. Pupitru mobil într-o biserică, pe care se pun cărțile de cult. Pentru sfaturi, stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate. NEGRUZZI, S. II 243. substantiv neutruanalog

analóg2 s. n., pl. analóguri temporaranalog

analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge temporaranalog

1) analóg n., pl. oage (ngr. analógi și -ion, id.). Rar. Pupitru fix învîrtitor pe care cântărețiĭ de la strana dreaptă și cea stîngă îșĭ țin cărțile, orĭ pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia în mijlocu bisericiĭ. – Și -ghion (numai la sing.), ca irmologhion. temporaranalog

*2) análog n., pl. urĭ (ngr. análogon). Vechĭ. Cotă, cotizațiune, taxă de plătit la termin. Azĭ. Rar. Rușfet, analoghie. – Și -gon și -gos (numaĭ la sing.). temporaranalog

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluianalog

analog  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul analo analoga
plural analogi analogii analoge analoagele
genitiv-dativ singular analog analogului analoage analogei
plural analogi analogilor analoage analogelor
analog  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular analog analogul
plural analogi analogii
genitiv-dativ singular analog analogului
plural analogi analogilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z