analfabet definitie

ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos]. adjectivanalfabet

ANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète) adjectivanalfabet

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus). adjectivanalfabet

analfabét (a-nal- / an-al-) adj. m., s. m., pl. analfabéți; adj. f., s. f. analfabétă, pl. analfabéte adjectivanalfabet

*analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear [!] dacă știe carte). adjectivanalfabet

analfabet m. care nu știe scrie și citi. adjectivanalfabet

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète. adjectivanalfabet

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m, și f. Persoană care nu știe să citească și să scrie; neștiutor de carte. Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610. adjectivanalfabet