ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă]. substantiv feminin anagramă
*anagrámă f., pl. e (vgr. aná-gramma, d. aná, în apoĭ, și grámma, literă). Schimbarea literelor unuĭ cuvînt ca să ĭasă alt cuvînt: Roma, amor; urs, Rus. substantiv feminin anagramă
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme substantiv feminin anagramă
anagramă f. strămutarea literelor unei vorbe așa ca să iasă alta: Roma, amor. substantiv feminin anagramă
ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază. ◊ cuvântul obținut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles. (< fr. anagramme) substantiv feminin anagramă
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt, pentru a obține alt cuvânt; cuvânt obținut prin această schimbare. – Fr. anagramme (< gr.). substantiv feminin anagramă
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. substantiv feminin anagramă
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbarea ordinii literelor unui cuvînt, pentru a obține alt cuvînt; cuvînt obținut prin această schimbare. «Ikanok » din poeziile lui Conachi este anagrama numelui său. ◊ Eu mă chem acum Leon Dianeu... Dar să știi că acest nume Leon Dianeu cuprinde în sine întreg numele mieu [Ion Deleanu], prin strămutarea slovelor, sau anagramă. BUDAI-DELEANU, Ț., 66. substantiv feminin anagramă
ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser]. verb tranzitiv anagrama
ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer) verb tranzitiv anagrama
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză verb tranzitiv anagrama
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. verb tranzitiv anagrama
| anagrama substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) anagrama | anagramare | anagramat | anagramând | singular | plural | ||
| anagramând | anagramați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | anagramez | (să) anagramez | anagramam | anagramai | anagramasem | |
| a II-a (tu) | anagramezi | (să) anagramezi | anagramai | anagramași | anagramaseși | ||
| a III-a (el, ea) | anagramează | (să) anagramai | anagrama | anagramă | anagramase | ||
| plural | I (noi) | anagramăm | (să) anagramăm | anagramam | anagramarăm | anagramaserăm | |
| a II-a (voi) | anagramați | (să) anagramați | anagramați | anagramarăți | anagramaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | anagramează | (să) anagrameze | anagramau | anagramară | anagramaseră | ||