Alege sensul dorit: anagrama -substantiv feminin anagrama -verb tranzitiv

anagrama definitie

credit rapid online ifn

ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă]. substantiv femininanagramă

*anagrámă f., pl. e (vgr. aná-gramma, d. aná, în apoĭ, și grámma, literă). Schimbarea literelor unuĭ cuvînt ca să ĭasă alt cuvînt: Roma, amor; urs, Rus. substantiv femininanagramă

credit rapid online ifn

anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme substantiv femininanagramă

anagramă f. strămutarea literelor unei vorbe așa ca să iasă alta: Roma, amor. substantiv femininanagramă

ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază. ◊ cuvântul obținut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles. (< fr. anagramme) substantiv femininanagramă

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt, pentru a obține alt cuvânt; cuvânt obținut prin această schimbare. – Fr. anagramme (< gr.). substantiv femininanagramă

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a propozițiilor unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază; antimetabolă. ♦ Cuvânt obținut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme. substantiv femininanagramă

ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbarea ordinii literelor unui cuvînt, pentru a obține alt cuvînt; cuvînt obținut prin această schimbare. «Ikanok » din poeziile lui Conachi este anagrama numelui său. ◊ Eu mă chem acum Leon Dianeu... Dar să știi că acest nume Leon Dianeu cuprinde în sine întreg numele mieu [Ion Deleanu], prin strămutarea slovelor, sau anagramă. BUDAI-DELEANU, Ț., 66. substantiv femininanagramă

ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser]. verb tranzitivanagrama

ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer) verb tranzitivanagrama

anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză verb tranzitivanagrama

ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă. verb tranzitivanagrama

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluianagrama

anagrama  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)anagrama anagramare anagramat anagramând singular plural
anagramând anagramați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anagramez (să)anagramez anagramam anagramai anagramasem
a II-a (tu) anagramezi (să)anagramezi anagramai anagramași anagramaseși
a III-a (el, ea) anagramea (să)anagramai anagrama anagramă anagramase
plural I (noi) anagramăm (să)anagramăm anagramam anagramarăm anagramaserăm
a II-a (voi) anagramați (să)anagramați anagramați anagramarăți anagramaserăți
a III-a (ei, ele) anagramea (să)anagrameze anagramau anagrama anagramaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z