anaerob definitie

ANAERÓB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață]. adjectiv anaerob

ANAERÓB, -Ă adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie) adjectiv anaerob

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie. adjectiv anaerob

anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe adjectiv anaerob

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie. adjectiv anaerob

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (În opoziție cu aerob) 1. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer, oxigenul necesar fiind luat din mediu prin descompunerea unor componente ale acestuia. Putrefacția se datorește în primul rînd unor bacterii ana- erobe care descompun materia organică. 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer. Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob. adjectiv anaerob