anacronic definitie

ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique]. adjectivanacronic

ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique) adjectivanacronic

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.). adjectivanacronic

*anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic. adjectivanacronic

anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice adjectivanacronic

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique. adjectivanacronic

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale; care conține un anacronism. În sectorul învățămîntului public, una din tradițiile anacronice ce au persistat pînă acum [1948] este asocierea laolaltă din punctul de vedere al predării a două vaste științe: fizica și chimia. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 105, 4/5. adjectivanacronic