ANACREÓNTIC, -Ă adj. (Rar) În genul poeziilor atribuite lui Anacreon, care se distingeau prin veselie, grație și delicatețe. ◊ Vers anacreontic = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. [Pron. -cre-on-. / < fr. anacréontique, cf. Anacreon – poet liric grec din antichitate]. adjectivanacreontic
ANACREÓNTIC, -Ă adj. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale. ♦ vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon. (< fr. anacréontique) adjectivanacreontic
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul poeziilor poetului grec Anacreon (care a cântat dragostea, vinul și veselia la ospețe). [Pr.: -cre-on-]. – Fr. anacréonthique (lat. lit. anacreonticus). adjectivanacreontic
*anacreóntic, -ă adj. Ușor, grațios, bachic, ca odele poetuluĭ grecesc Anacreonte. adjectivanacreontic
anacreóntic (-na-cre-on-) adj. m., pl. anacreóntici; f. anacreóntică, pl. anacreóntice adjectivanacreontic
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -ce, adj. 1. Care este compus în maniera poeziei erotice de curte a poetului grec antic Anacreon. 2. (În sintagma) Vers anacreontic = vers cu structura metrică des întâlnită în poeziile atribuite lui Anacreon. [Pr.: -cre-on-] – Din fr. anacréontique. adjectivanacreontic
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul micilor poezii atribuite poetului grec Anacreon, care a cîntat dragostea, vinul și veselia la ospețe. Poezie anacreontică. ♦ (Substantivat, f.) Anacreonticele lui Coșbuc. – Pronunțat: -cre-on-. adjectivanacreontic
anacreontic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | anacreontic | anacreonticul | anacreontică | anacreontica |
plural | anacreontici | anacreonticii | anacreontice | anacreonticele | |
genitiv-dativ | singular | anacreontic | anacreonticului | anacreontice | anacreonticei |
plural | anacreontici | anacreonticilor | anacreontice | anacreonticelor |