ANABIÓZĂ s.f. Revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor lor vitale de mai lungă durată, având mai mult sau mai puțin caracterul morții. [< fr. anabiose, cf. gr. anabiosis – înviere]. substantiv femininanabioză
ANABIÓZĂ s. f. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză. (< fr. anabiose) substantiv femininanabioză
anabióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. anabiózei substantiv femininanabioză
ANABIÓZĂ s. f. Reducere a activităților vitale la unele organisme în condiții neprielnice de viață. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anabiose. substantiv femininanabioză
anabioză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anabioză | anabioza |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | anabioze | anabiozei |
plural | — | — |