reduceri si promotii 2018
Definitie an - ce inseamna an - Dex Online

an definitie

an (áni), s. m. – Perioadă de timp de 12 luni. – Mr., megl. an, istr. on. Lat. annus (Pușcariu 88; Candrea-Dens., 58; REW 487; DAR), cf. it. anno, prov., fr. an, cat. any, sp. año, port. anno.Der. neol. anual, adj.; anuar, s. n.; anuitate, s. f. Compară anotimp, s. n. format (sec. XIX) pe baza modelului germ. Jahreszeit. Cf. anțărț. substantiv masculin an

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am câștigat... la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). – Lat. anno. substantiv masculin an

-ÁN2, -ÁNĂ / -EÁN, -EÁNĂ, elem. „Locuitor al, locuitoare a...”,, „origine”. (din fr. -ain, -aine / -éen, -éene, cf. lat. -anus) substantiv masculin an

AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni. ◊ Anul acesta = anul curent. Anul trecut = anul expirat. Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului... La anul = în anul viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De un an (sau doi ani etc.) = de acum un an (sau doi ani etc.) încoace. Un an (sau doi ani etc.) după... = când a (sau va fi) trecut un an (sau doi ani etc.). De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Într-un an = în interval de un an. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. Cu anul = pe timp de un an. La (sau într-) un an = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în expr.) An tropic = interval de timp (de 365 de zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde) care se scurge între două treceri consecutive ale soarelui prin același punct echinocțial. An comun (sau calendaristic) = an de 365 de zile. An bisect = an de 366 de zile (și care se repetă o dată la 4 ani). An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ, corespunzând unui an2 (1). 4. (Indică) vârsta unei ființe sau vechimea unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei.Lat. annus. substantiv masculin an

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. An n-am câștigat...la anul trag nădejde (PANN). ♦ (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Traian Și a încălecat (ALECSANDRI). – Lat. anno. substantiv masculin an

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. año). Timpu cît se învîrtește pămîntu în prejuru soareluĭ. A fi de atîțĭa anĭ, a avea cutare etate. A fi mare saŭ mic de anĭ, a fi mare saŭ mic în etate. An adv. Anu trecut, acú un an: așa a fost și an. La anu, la anu viitor, (și iron.) nicĭ-odată: aĭ să capeți la anu! An țarț, acú doĭ anĭ în urmă. An cu an sau (maĭ rar) an de an, în fie-care an pe rînd: datoria a crescut an cu an. – Anu creștinesc începe la 1 Ĭanuariŭ și are 12 lunĭ de cîte 30 și 31 de zile, afară de Februariŭ, care are 28, iar din 4 în 4 anĭ 29. Anu turcesc are 12 lunĭ lunare de cîte 29 și 30 de zile. Epoca începutuluĭ anuluĭ a variat la toate popoarele; Egipteniĭ, Haldeiĭ, Perșiĭ ș. a. începeaŭ anu la echinocțiu de toamnă (21 Septembre), alte popoare la solstițiu de ĭarnă, altele la cel de vară. La Francejĭ, la suirea luĭ Carol IX, începea la Paște. Un edict al acestuĭa, la 1564, ordonă să înceapă la 1 Ĭanuariŭ, dată pur civilă. Anu financiar saŭ bugetar începe la 1 April, cel școlar, de de ordinar [!], la 1 Septembre. substantiv masculin an

an1 (pop.) adv. substantiv masculin an

an2 s. m., pl. ani; anul curent abr. a.c. substantiv masculin an

an m. 1. timpul cât pământul își face rotațiunea în jurul soarelui: număr de 365 zile; an școlar, dela deschiderea până la închiderea cursurilor (1 Sept.— 1 Iulie); 2. pl. vârstă: de câți ani ești? la anul, peste un an, în anul viitor. [Lat. annus]. ║ adv. acum un an, în anul trecut: an iarna,bordeiu-mi arsese AL. [Lat. ANNO]. substantiv masculin an

AN1 adv. (Pop.) Anul trecut, acum un an. ♦ Fig. (Precedat de „mai”) Acum câțiva ani. – Lat. anno. substantiv masculin an

AN3- v. a5-. substantiv masculin an

AN2, ani, s. m. I. 1. Măsură sau perioadă de timp cuprinzînd 12 luni: a) (intervalul de timp se socotește de la 1 ianuarie) Anul 1954. ◊ Pre tine, an tînăr, te văd cu mulțumire! Pre tine te dorește tot neamul omenesc! ALEXANDRESCU, P. A. 78. ◊ Anul acesta = anul curent. Anul trecut = anul expirat. Anul viitor = anul care începe la 1 ianuarie viitor. Cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor ? ALEXANDRESCU, P. 77. ◊ (În legătură cu recolta) An bun. An rău. ♦ Loc. adv. În anul... = în cursul anului... Eminescu s-a născut în anul 1850. La anul = în anul viitor, peste un an. Dacă la toamnă tot nu s-o putea, atunci la anul pe vremea asta, ți tot trebuie să se termine o dată. DUMITRIU, B. F. 134. Noroc bun... și la anu cu bine! ALECSANDRI, T. 673. ♦ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an); b) (intervalul de timp se socotește cu începere de astăzi, privind în trecut sau în viitor) Peste un an va termina școala medie. ◊ Loc. adv. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. Acum trei ani a fost o iarnă grea. (Precedat de prep. « de a >>, adjectival) Cu mîndra de-acum un an Dintr-un măr mă săturam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155. ◊ L o c. a d v. De un an (sau doi ani etc.) = de acum un an (sau doi ani etc.) încoace. Toată lumea se bucură de pace. D-ta ești un om liber și poți să te duci unde vrei... Așa îi spuneam tatei de 18 ani. SAHIA, N. 25. Părinții tăi nu mai trăiesc de sute de ani. ISPIRESCU, L. 8. N-am dat ochii cu Vîlcan De-i mai bine de un an. TEODOREȘCU, P. P. 551. Un an (sau doi ani etc.) după... = cînd a (sau va fi) trecut un an (sau doi ani etc.). De ani și ani = de mulți ani, de vreme îndelungată. De ani și ani glasul meu tace. BENIUC, V. 140. Unchiul... îl întrebă pe tata de toate neamurile pe care nu le-a văzut, de ani și ani. STANCU, D. 142. ◊ E x p r. (La) mulți ani! = să trăiești mulți ani! să fie (pentru) mulți ani !; c) (intervalul de timp se socotește de la o dată din trecut) Bădică, mîne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. EMINESCU, N. 21; d) (intervalul de timp se socotește de la o dată oarecare, neprecizată) (Cu determinările «tot», «întreg», « de zile », care accentuează durata, lungimea anului). E rău cînd anu-ntreg ți-e prost Și masa cînd ți-e-n drum. COȘBUC, P. I 229. A ținut veselia ani întregi. CREANGĂ, P. 279. [își luă] merinde ca să-i ajungă un an de zile. ISPIRESCU, L. 13. ◊ (Urmat de determinări indicînd un ciclu de munci sau lucrări) An bugetar.La sfîrțitul anului școlar, mergînd acasă în vacanță, prezentă cu bucurie tatălui său un certificat strălucit. REBREANU, P. S. 37. ◊ Loc. adv. An de (sau cu) an = în fiecare an, în tot anul, mereu. An de an vas roșu-naintează Pe talazuri clocotind potrivnic. BENIUC, V. 42. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. (Rar) An devreme = amar de vreme, mulți ani, îndelung. Era un hat larg, un fel de drumușor bătucit an de vreme de roțile carelor, de picioarele vitelor și ale oamenilor. CAMILAR, TEM. 330. Într-un an = în intervalul de un an. Toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună. ISPIRESCU, L. 2. Într-o lună Toarce-o lină Și-ntr-un an Țese-un suman! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. Cu anii = ani întregi, ani de-a rîndul,vreme îndelungată. Dacă pleci acum, nu ne vom mai vedea cu anii. (în sistemul de angajări din trecut, în legătură cu verbele « a angaja », «a tocmi » etc.) Cu anul = pe timp de un an. La (sau într-)un an (sau la doi ani etc.) o dată = o singură dată într-un an (sau în decursul a doi ani etc.); rar. Ne intîlnim la un an o dată.Găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste, picată de pe cerb, cînd se scutură el !a șapte ani o dată. CREANGĂ, P. 218. 2. (Alai ales la pl., precedat de un număr, indică vîrsta unei ființe sau vechimea unui lucru) Cal de 5 ani. Stejar de 100 de ani.Țîțaca Leona uita prea des că îm¬plinisem cinsprezece ani. SADOVEANU, N. F. 7. Am un unchi bătrîn, de 999 de ani și 52 de săptămîni. CREANGĂ, P. 52. ♦ (La pl.) Vîrstă (înaintată). La anii mei nu mai pot urca pe munte.Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. ♦ (La pl.) Epocă din viață; viață. [Bătrînii] buciumă din creasta depărtării Un cîntec pentru anii mei frumoși. Pentru toate nădejdile și izbînzile țării! DEȘLIU, G. 24. Luminoasă și voioasă ți-era casa părintească... Casa ta ce-adăpostise anii tăi surîzători. MACEDONSKI, O. I 75. 3. (La pl.) Perioadă de timp de un oarecare număr de ani (l); epocă, vreme. Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii... ? EMINESCU, O. I 140. Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă Din ora de urgie în care te-am pierdut! ALECSANDRI, P. A. 62. II. (Astron.; cu determinări precizînd lungimea intervalului de timp) An tropic = interval de timp (de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 46 de secunde) care se scurge între două treceri consecutive ale soarelui prin același punct echinocțial. (Ținînd seamă de nevoia practică de a cuprinde un număr întreg de zile, fracțiunea se suprimă și anii se împart astfel:) An comun sau an calendaristic = an de 365 de zile. An bisect = an care are cu o zi mai mult decît anii obișnuiți, an de 366 de zile (și care revine la fiecare patru ani). ♦ An-lumină = unitate întrebuințată în astronomie pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. substantiv masculin an

AN2, ani, s. m. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni. ◊ Anul Nou = ziua de 1 ianuarie (în care se serbează începutul unui an). ◊ Loc. adv. În anul... = în cursul anului,.. La anul = în cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi ani etc.) în urmă. De ani și ani = de mulți ani, de multă vreme. An de (sau cu) an = în fiecare an, mereu. Cu anii = ani întregi, ani îndelungați. La (sau într-)un an o dată = o singură dată într-un an; rar. 2. (Astron.; în sintagma) An-lumină = unitate de lungime pentru măsurarea distanțelor mari, egală cu distanța străbătută de lumină într-un an. 3. Stadiu de studiu în unele forme de învățământ. ◊ (Urmat de determinări) Anii de studenție. Anii de ucenicie. 4. Măsură a vârstei unei ființe sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epocă din viață; vreme. Anii copilăriei.Lat. annus. substantiv masculin an

AN1 adv. (Popular și arhaizant) 1. Anul trecut, acum un an. Mi-a luat omul zapciului an boii, o să-mi ia acum și iapa. CAMIL PETRESCU, B. 9. An n-am cîștigat, estim am păgubit, la anul trag nădejde. PANN, P. V. II 85. Cum a dat dumnezeu an Holde mîndre lui Traian, Astfel să dea ți la voi, Ca s-avem parte și noi. TEODOREȘCU, P. P. 147. ◊ Loc. adj. De an = (datînd) de anul trecut. În grădină ard mocnit și singur frunzele de an. D. BOTEZ, P. O. 26. ◊ E x p r. (în legătură cu nume de anotimpuri) An-iarnă (sau -vară, -primăvară, -toamnă) = astă- iarnă (sau astă-vară etc.). Ca mîine o să ningă iar. Îmi amintesc un pic de-an-iarnă. PERPESSICIUS, S. 164. Oameni buni! an-iarnă bordeiu-mi arsese. ALECSANDRI, P. A. 50. 2. (Precedat de « mai », exprimă un timp neprecizat, în trecut) Acum cîțiva ani. S-a sculat mai an Bădica Troian Și-a încălecat... ALECSANDRI, P. P. 387. ◊ Loc. adj. De mai an = (datînd) de acum cîțiva ani. Sărmanul lup căta oriunde mîntuire, Și întîlnind pe un motan, Prieten de mai an, îi zice... DONICI, F. 52. substantiv masculin an

la anul, când o făta bostanul expr. (iron.) niciodată. substantiv masculin laanul

an-váră (pop.) adv. substantiv masculin anvară

Ánul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Ánului Nou substantiv masculin anulnou

an-lumínă s. m., pl. ani-lumínă; abr. a.l. substantiv masculin anlumină

*Răzbóiul de 30 de Ani s. propriu n. substantiv masculin războiulde

mâna-anului f. termen calendaristic: ciclu anual. substantiv masculin mânaanului

din an în Paște / joi în Paște / Paști-n Crăciun expr. foarte rar; la intervale mari de timp. substantiv masculin dinanînpaște

AN DE DETENȚIE chinez, cingătoare, cot, cotolan, metru. substantiv masculin andedetenție

la anul și la mulți ani expr. (iron.) niciodată. substantiv masculin laanulșilamulțiani

a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut substantiv masculin anuaveaceișapteanideacasă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului an

an   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'an 'anul
plural 'ani 'anii
genitiv-dativ singular 'an 'anului
plural 'ani 'anilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z