amvón (amvoáne), s. n. – Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. Mr. amvun. Ngr. ἄμβων, sau sl. amŭbonŭ. substantiv neutruamvon
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Slav (v. sl. amŭvonŭ < gr.). substantiv neutruamvon
amvón, V. anvon. substantiv neutruamvon
amvón s. n., pl. amvoáne substantiv neutruamvon
amvon n. 1. tribuna depe care se predică sau se citește Evanghelia în biserică; 2. predicațiune; elocvența amvonului; 3. (și amvonă) fig. religiune: perind de a sale valuri amvona creștinească AL. [De origină slavo-greacă]. substantiv neutruamvon
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ. substantiv neutruamvon
AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (de obicei ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. substantiv neutruamvon
amvon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | amvon | amvonul |
plural | amvoane | amvoanele | |
genitiv-dativ | singular | amvon | amvonului |
plural | amvoane | amvoanelor |