amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei). substantiv neutruamuș
AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas. substantiv neutruamuș
AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec. substantiv neutruamuș
1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală. substantiv neutruamuș
AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. substantiv neutruamuș
amúș (reg.) s. n., pl. amúșe substantiv neutruamuș
AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec. substantiv neutruamuș
mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2. verb tranzitivmușluĭesc
amușuluĭésc, V. mușluĭesc. verb tranzitivamușuluĭesc
amușului | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)amușului | amușuluire | amușuluit | amușuluind | singular | plural | ||
amușuluind | amușuluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amușuluiesc | (să)amușuluiesc | amușuluiam | amușuluii | amușuluisem | |
a II-a (tu) | amușuluiești | (să)amușuluiești | amușuluiai | amușuluiși | amușuluiseși | ||
a III-a (el, ea) | amușuluiește | (să)amușuluiai | amușuluia | amușului | amușuluise | ||
plural | I (noi) | amușuluim | (să)amușuluim | amușuluiam | amușuluirăm | amușuluiserăm | |
a II-a (voi) | amușuluiți | (să)amușuluiți | amușuluiați | amușuluirăți | amușuluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | amușuluiesc | (să)amușuluiască | amușuluiau | amușuluiră | amușuluiseră |