amurgit definitie

AMURGÍT1 s. n. Amurg. – V. amurgi. adjectivamurgit

amurgít (pop.) s. n. adjectivamurgit

AMURGÍT s. n. (Pop.) Amurg. – V. amurgi. adjectivamurgit

AMURGÍT1 s. n. Amurg. Fiece amurgit liniștit Șoptea despre sîngele și sudorile Norodului schingiuit, jefuit. DEȘLIU, G. 37. Apoi treceau oamenii care se întorceau de la lucru și cîntecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU, O. I 288. Să-mi răcoresc viața la un amurgit de sară. VLAHUȚĂ, P. 47. ◊ Loc. a d v. În (sau pe la) amurgit = cînd se îngînă ziua cu noaptea, la vremea amurgului. Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă; Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. Cînd fu pe la amurgit, întîlni un om. ISPIRESCU, L. 321. adjectivamurgit

AMURGÍT2, -Ă, amurgiți, -te, adj. învăluit în amurg. (F i g.) Nu-mi faceți dar, vă rog, o vină de a fi căutat să descopăr de pe zarea amurgită a trecutului, din ceața brumoasă a prezentului, o falnică lumină pentru viitorul artelor romîne! ODOBESCU, S. II 246. adjectivamurgit

amurgite și murgite (pe) loc. adv. Pe' nserate. – Și -ít: Și' nopoĭ el s' o băgat Pe murgit în Țăligrad (N. Dens. 1003). adjectivamurgite

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg. verbamurgi

amurgì v. a însera: lumina amurgește și plugarii se ’ntorc AL. verbamurgì

amurgí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgéște, imperf. 3 sg. amurgeá; conj. prez. 3 să amurgeáscă verbamurgi

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg. verbamurgi

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. I n t r a n z. A se lăsa amurgul, a se însera. Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. Abia amurgise cînd Stroici și Șpancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. ♦ F i g. (Rar, despre lumina zilei) A slăbi, a se stinge, a se întuneca (la amurg). Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC,. P. II 50. Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lingă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. verbamurgi

amurgéște, a v. intr. (d. amurg). Înserează, se' ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește. verbamurgește

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiamurgit

amurgit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amurgit amurgitul amurgi amurgita
plural amurgiți amurgiții amurgite amurgitele
genitiv-dativ singular amurgit amurgitului amurgite amurgitei
plural amurgiți amurgiților amurgite amurgitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z