amurgi definitie

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg. verbamurgi

amurgí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. amurgéște, imperf. 3 sg. amurgeá; conj. prez. 3 să amurgeáscă verbamurgi

amurgì v. a însera: lumina amurgește și plugarii se ’ntorc AL. verbamurgì

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg. verbamurgi

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. I n t r a n z. A se lăsa amurgul, a se însera. Amurgea și zăream satul de subt culme. SADOVEANU, P. M. 122. Pînă-l mai menim noi pe popă... amurgește bine. CREANGĂ, A. 43. Abia amurgise cînd Stroici și Șpancioc sosiră. NEGRUZZI, S. I 160. ♦ F i g. (Rar, despre lumina zilei) A slăbi, a se stinge, a se întuneca (la amurg). Sub dealuri amurgește zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Și-i umbră peste sat. COȘBUC,. P. II 50. Dar lumina amurgește și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lingă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. verbamurgi

amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se' ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește. verbamurgește