reduceri si promotii 2018
Definitie amuțare - ce inseamna amuțare - Dex Online

amuțare definitie

amúț și (vest) sumúț, a v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți. verb tranzitiv amuț

amuțá (a ~) (a asmuți) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. amúț, 3 amúță; conj. prez. 3 să amúțe; ger. amuțấnd verb tranzitiv amuța

amuțà v. a ațâța (câinii). [Lat. AD MUTIRE, a mârăi ca câinii, de unde a-i excita imitându-le lătratul]. verb tranzitiv amuțà

AMUȚÁ, amuțesc, vb. I. Tranz. (Regional) A asmuți (un cîine) asupra cuiva. ◊ (Cu inversarea construcției) Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuțai, mîndro, cu cînii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 390. verb tranzitiv amuța

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amuțare

amuțare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuțare amuțarea
plural amuțări amuțările
genitiv-dativ singular amuțări amuțării
plural amuțări amuțărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z