AMÚ adv. (Pop.) Acum. – Lat. ad-modo. invariabilamu
amú (pop.) adv. invariabilamu
amù adv. Mold. V. acum: amu tocmai pe când era temeiul mesei CR. [Lat. AD MODO]. invariabilamù
AMÚ adv. (Pop.) Acum. – Lat. ad-modo. invariabilamu
AMÚ adv. (Popular) Acum. Fost-am tînăr și brudiu, Pare-mi rău ș-amu-i tîrziu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ◊ (Începe o poveste sau introduce o frază care aduce un episod nou) Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. Amu cică împăratul acela... CREANGĂ, P. 184. Era o babă și un moșneag, și ei n-aveau copii. Amu s-au sfătuit ei... ȘEZ. I1 107. Amu cică a fost odată un sturz. ȘEZ. III 185. ◊ (Fără sens precis în frază) Într-o zi de tîrg s-au pornit la drum, și mergînd amu cît au mers, iată că au întîlnit un om. SBIERA, P. 1. invariabilamu
acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m' am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca' n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a. invariabilacum
acum adv. 1. în acest moment; 2. în timpul de față. [Lat. ECCU MODO, de unde *acumù (arhaic acmu), scurtat în acu și amu, acest din urmă particular Moldovei]. invariabilacum
ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față; actualmente. ◊ Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotărâtoare. ♦ În împrejurările actuale. 2. Îndată, imediat, numaidecât, acuși, acușica, amuși. 3. Înainte cu... Acum doi ani. [Var: acú, acúma adv.] – Lat. eccum modo. invariabilacum