AMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a amputa; amputație. [< amputa]. substantiv femininamputare
amputáre s. f., g.-d. art. amputắrii; pl. amputắri substantiv femininamputare
amputare f. operațiune chirurgicală prin care se taie din corp o porțiune sau totalitatea unui organ. substantiv femininamputare
AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa; amputație. – V. amputa. substantiv femininamputare
AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa; operație chirurgicală constînd în tăierea unui membru bolnav al corpului. substantiv femininamputare
*amputațiúne f. (lat. amputátio, -ónis). Chir. Acțiunea de a amputa, retezare. – Și -áție și -áre. V. absciziune. substantiv femininamputațiune
AMPUTÁ vb. I tr. A reteza, a tăia pe cale chirurgicală un membru al corpului. ♦ (Fig.) A ciopârți, a scurta, a tăia. [< fr. amputer, cf. lat. amputare – a tăia]. verb tranzitivamputa
AMPUTÁ vb. tr. 1. a tăia chirurgical un membru al corpului. 2. (fig.) a ciopârți, a tăia; a diminua. (< fr. amputer, lat. amputare) verb tranzitivamputa
amputá (a ~) vb., ind. prez. 3 amputeáză verb tranzitivamputa
AMPUTÁ, amputez, vb. I. T r a n z. A tăia, a reteza pe cale chirurgicală un membru al corpului. (Refl. pas.) I s-a amputat piciorul drept. SAHIA, N. 35. verb tranzitivamputa
AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia, a reteza pe cale chirurgicală un membru al corpului. – Fr. amputer (lat. lit. amputare). verb tranzitivamputa
AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau un segment de membru. ♦ Fig. A elimina o parte dintr-o operă, dintr-un discurs etc. – Din fr. amputer, lat. amputare. verb tranzitivamputa
*amputéz v. tr. (lat. amputo, -áre). Chir. Taĭ (retez) o mînă, un picior. verb tranzitivamputez
amputare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | amputare | amputarea |
plural | amputări | amputările | |
genitiv-dativ | singular | amputări | amputării |
plural | amputări | amputărilor |