AMORTIZÁ vb. I tr. 1. A stinge încetul cu încetul o datorie prin plăți succesive. ♦ A înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale repartizate asupra prețului de cost al produselor. 2. A atenua, a slăbi (un șoc, un zgomot etc.); a diminua. [< it. amortizzare, cf. fr. amortir, germ. amortisieren]. verb tranzitivamortiza
AMORTIZÁ vb. tr. 1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice. 2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale. ◊ a recupera o cheltuială. 3. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație. ◊ a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot). (după fr. amortir) verb tranzitivamortiza
AMORTIZÁ1, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A stinge treptat creditele pe termen lung, prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. 2. A crea fondurile bănești necesare pentru înlocuirea în natură (prin reparații și construcții capitale) a uzurii fizice și morale a fondurilor fixe deținute de o întreprindere, pe măsură ce acestea își transmit valoarea asupra valorii fiecărei unități de produs. – După fr. amortir. verb tranzitivamortiza
amortizá (a ~) vb., ind. prez. 3 amortizeáză verb tranzitivamortiza
AMORTIZÁ2, amortizez, vb. I. Tranz. A face ca un șoc, un zgomot etc. să fie mai puțin violent; a slăbi, a diminua. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de oscilație. – După fr. amortir. verb tranzitivamortiza
amortizà v. a stinge o datorie prin răspunderea succesivă a părților ei. verb tranzitivamortizà
AMORTIZÁ, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica propagarea unui zgomot, a unui șoc. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulație. 2. A stinge treptat creditele pe termen lung prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. ♦ A recupera o investiție. – Cf. fr. amortir. verb tranzitivamortiza
AMORTIZÁ1, amortizez, vb. I. T r a n z. 1. A stinge treptat creditele pe termen lung, prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. 2. A înlocui treptat capitalul fix (respectiv, în economia socialistă, fondul de bază) al unei întreprinderi, pe măsură ce acesta își transmite valoarea asupra mărfurilor produse cu ajutorul lui. A amortiza utilajul unei fabrici. verb tranzitivamortiza
AMORTIZÁ2, amortizez, vb. I. Tranz. A face ca un șoc, un zgomot etc. să fie mai puțin violent; a slăbi, a diminua. Tampoanele vagoanelor amortizează ciocnirile. verb tranzitivamortiza
*amortizéz v. tr. (fr. amortir, amortissant; it. ammortizzare [un débito], germ. amortisieren). Com. Sting o datorie plătind ratele la dățĭ hotărîte: a amortiza o rentă. – S' ar putea zice maĭ bine amortesc, ca convertesc. verb tranzitivamortizez
amortiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)amortiza | amortizare | amortizat | amortizând | singular | plural | ||
amortizând | amortizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amortizez | (să)amortizez | amortizam | amortizai | amortizasem | |
a II-a (tu) | amortizezi | (să)amortizezi | amortizai | amortizași | amortizaseși | ||
a III-a (el, ea) | amortizează | (să)amortizai | amortiza | amortiză | amortizase | ||
plural | I (noi) | amortizăm | (să)amortizăm | amortizam | amortizarăm | amortizaserăm | |
a II-a (voi) | amortizați | (să)amortizați | amortizați | amortizarăți | amortizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | amortizează | (să)amortizeze | amortizau | amortizară | amortizaseră |