AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv; capsă. – Fr. amorce. substantiv femininamorsă
AMÓRSĂ s.f. 1. Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv de aprindere a unei încărcături explozive. 3. Bandă neagră de celuloid, opacă, care servește la încărcarea sau la descărcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumină. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat în primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = porțiunea din traseul unui drum la intrarea în orașe, având o lățime mai mare decât restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce]. substantiv femininamorsă
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv. 2. (În sintagma) Amorsa drumului = porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe, care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului. 3. Nadă, momeală (la pescuit). – Din fr. amorce. substantiv femininamorsă
AMÓRSĂ s. f. 1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă. ◊ cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie. 2. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină. ◊ (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 3. ă drumului = primul tronson terminat al unui drum. 4. nadă, momeală (pentru pești). 5. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program. (< fr. amorce) substantiv femininamorsă
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. (Franțuzism) Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de pulbere sau de exploziv. Amorse pentru cartușe de arme. substantiv femininamorsă
AMORSÁ vb. I tr. A pune o amorsă; a declanșa aprinderea încărcăturii pentru explozie. ♦ (Constr.) A începe găurirea unei piese. [< fr. amorcer]. verb tranzitivamorsa
AMORSÁ vb. tr. 1. a pune o amorsă (1). 2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice. 3. a provoca declanșarea unei acțiuni. (< fr. amorcer) verb tranzitivamorsa
AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti producerea unui fenomen (tehnic) printr-o cauză exterioară. – Fr. amorcer. verb tranzitivamorsa
amorsá (a ~) vb., ind. prez. 3 amorseáză verb tranzitivamorsa
AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și a provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer. verb tranzitivamorsa
amorsa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)amorsa | amorsare | amorsat | amorsând | singular | plural | ||
amorsând | amorsați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amorsez | (să)amorsez | amorsam | amorsai | amorsasem | |
a II-a (tu) | amorsezi | (să)amorsezi | amorsai | amorsași | amorsaseși | ||
a III-a (el, ea) | amorsează | (să)amorsai | amorsa | amorsă | amorsase | ||
plural | I (noi) | amorsăm | (să)amorsăm | amorsam | amorsarăm | amorsaserăm | |
a II-a (voi) | amorsați | (să)amorsați | amorsați | amorsarăți | amorsaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | amorsează | (să)amorseze | amorsau | amorsară | amorsaseră |