AMORALÍSM s.n. (Fil.) Negarea oricărei morale și implicit a conștiinței morale; renunțare la morală; dispreț față de conștiință și cinste. [< fr. amoralisme]. substantiv neutruamoralism
AMORALÍSM s. n. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale. (< fr. amoralisme) substantiv neutruamoralism
AMORALÍSM s. n. Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală. – Fr. amoralism. substantiv neutruamoralism
amoralísm s. n. substantiv neutruamoralism
AMORALÍSM s. n. Doctrină care contestă existența fundamentelor obiective ale moralei și, pe acest temei, normele și principiile ei. – Din fr. amoralisme. substantiv neutruamoralism
amoralism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | amoralism | amoralismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | amoralism | amoralismului |
plural | — | — |