AMONÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă cu cochilia în spirală, compartimentată. [Pl. -iți. / < fr. ammonite, cf. Ammon – zeu egiptean]. substantiv masculinamonit
AMONÍT s.n. Exploziv constituit din azotat de amoniu și compuși nitrici. [< germ. Ammonit]. substantiv masculinamonit
AMONÍT1 s. m. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată. (< fr. ammonite) substantiv masculinamonit
AMONÍT2 s. n. exploziv constituit din azotul de amoniu și compuși nitrici. (< germ. Ammonit) substantiv masculinamonit
AMONÍT, amoniți, s. m. Numele unor moluște cefalopode fosile cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente. – Fr. ammonite. substantiv masculinamonit
*amonít m. (numele luĭ Ammon [Joĭe] în Egipt; fr. ammonite). Geol. Un fel de melcĭ fosilĭ, numițĭ altă-dată și coarnele luĭ Ammon. substantiv masculinamonit
amonít s. m., pl. amoníți substantiv masculinamonit
AMONÍT, amoniți, s. m. (La pl.) Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic; (și la sg.) moluscă aparținând acestui ordin. – Din fr. ammonite. substantiv masculinamonit
AMONÍT, amoniți, s. m. Numele unei moluște cefalopode fosile cu cochilia în formă de spirală și împărțită prin pereți în mai multe compartimente. substantiv masculinamonit
amonit substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | amonit | amonitul |
plural | amoniți | amoniții | |
genitiv-dativ | singular | amonit | amonitului |
plural | amoniți | amoniților |