amoc definitie

AMÓC s.n. 1. (Med.) Boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, de excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și furie (criminală). 2. (Fig.) Izbucnire violentă, furie inexplicabilă. [Pl. -curi. / < fr. amok < malaiez. amok – nebunie furioasă]. substantiv neutruamoc

amoc, amocuri s. n. 1. ardoare 2. poftă de a face dragoste; excitație 3. furie 4. vagin substantiv neutruamoc

AMÓC s. n. 1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale. 2. (fig.) izbucnire violentă. (< fr., engl. amok) substantiv neutruamoc

AMÓC s. n. Boală mintală tropicală care se datorește abuzului de stupefiante. – Fr. amok. substantiv neutruamoc

amóc s. n., pl. amócuri substantiv neutruamoc

AMÓC, amocuri, s. n. Boală mintală tropicală, care se datorează abuzului de stupefiante și care se manifestă prin atitudini periculoase, cu impulsuri spre omuci­dere. ♦ Furie. – Din fr. amok. substantiv neutruamoc

AMÓC s. n. Boală mintală tropicală care se datorește abuzului de stupefiante. substantiv neutruamoc

a-i veni (cuiva) amocul expr. a avea o ieșire nervoasă. substantiv neutruaiveni

miere de amoc expr. (er.) spermă. substantiv neutrumieredeamoc

a o lua amocul expr. (er. – d. femei) a dori să aibă relații sexuale substantiv neutruaoluaamocul

a da amocul în cineva expr. (er.) a se îndrăgosti de cineva. substantiv neutruadaamoculîncineva