aminozahár s. n., pl. aminozaháruri substantiv neutruaminozahar
AMINOZAHÁR, aminozaharuri, s. n. Derivat cu amină al zaharurilor, care intră în componența unor substanțe naturale importante. – Amino + zahar(uri) (după fr. amino-sucres, germ. Amino-zucker). substantiv neutruaminozahar
AMINOZAHÁRURI s.n.pl. Derivați cu amină al zaharurilor, care intră în componența unor substanțe naturale. [După fr. amino-sucres]. substantiv neutruaminozaharuri
AMINOZAHÁRURI s. n. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale. (după fr. amino-sucres) substantiv neutruaminozaharuri
aminozahar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aminozahar | aminozaharul |
plural | aminozaharuri | aminozaharurile | |
genitiv-dativ | singular | aminozahar | aminozaharului |
plural | aminozaharuri | aminozaharurilor |