amin definitie

credit rapid online ifn

amín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creștine) Adevărat! Așa să fie! Ngr. ἀμήν, sl. aminŭ. substantiv neutruamin

amin! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot! substantiv neutruamin

credit rapid online ifn

AMÍN interj. 1. (În texte religioase sau în legătură cu religia, folosit ca formulă de încheiere). Adevărat! așa să fie! ♦ (Fam.) Adio! s-a terminat! 2. (Substantivat, n., în expr.) Câtu-i aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată; nicicum. – Slav (v. sl. aminŭ < gr.). substantiv neutruamin

amín, interj. cu care se încheĭe o rugăcĭune saŭ o formulă de rugăcĭune și care înseamnă „așa să fie”: în veciĭ vecilor, Amin! (mgr. amin, vsl. amină, cuv. ebraic). Fam. A zice amin, a admite. S. n. Cît aminu, cît e lumea, nicĭ-odată. Pînă la amin, nicĭ-odată. substantiv neutruamin

amín1 interj. substantiv neutruamin

amín2 (pop., în expr.) s. n. substantiv neutruamin

amin ! int. cu adevărat, așa să fie ! amin să dea D-zeu ! pop. cât aminul (nici la amin), niciodată ! nu mai putea să-l desgroape nici la amin ISP. [Vorbă ebraică, ca și aliluia, introdusă în cărțile bisericești din grecește sau slavonește]. substantiv neutruamin

AMÍN interj., s. n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica Bisericii creștine, folosit ca formulă de încheiere a rugăciunilor) Adevărat ! așa să fie ! ♦ Fam. Adio ! s-a terminat ! 2. S. n. (Pop.; în expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ. substantiv neutruamin

AMÍN interj. (În texte religioase sau în legătură cu religia) Așa să fie ! Să nu care cumva să suflați o vorbă despre asta, cătră prieteni ori cătră dușman. Cine n-ar ține legea asta, să aibă hodina vîntului și liniștea șuvoiului, să poposească în spini, să nu afle izvor, să deie tîrcoale satelor ca lupul! Bătrînii au bătut metanie, mormăind: – Amin! SADOVEANU, N. F. 116. Amin! bleștesc eu cu jumătate de gură. – Și eu mă anin, spuse Pavel de după sobă. CREANGĂ, A. 110. (Zamfira... strănută) – Să-ți fie de bine! – Amin, și într-un ceas bun! ALECSANDRI, T. I 34. ◊ (Substantivat, în e x p r.) Nici la amin = niciodată. Nu mai putea adecă să-l dezgroape nici la amin. ISPIRESCU, L. 254. (În construcții negative) Cît aminul = de loc. Nu se mai întoarce cît aminul. ♦ (Familiar) Adio ! s-a terminat ! Dacă n-ai scris adresa pe plic, amin! – Accentuat și: ámin. substantiv neutruamin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiamin

amin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amin aminul
plural
genitiv-dativ singular amin aminului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z