reduceri si promotii 2018
Definitie amiază - ce inseamna amiază - Dex Online

amiază definitie

amiáză s. f. – Mijlocul zilei, ora 12. – Var. amiazi, namiază, nămiezi. Lat. medῑ die, de unde în lat. clasică meridies (› Trans. mereze), cf. it. meriggio (REW 5531), v. prov. miegdia, fr. midi. Se folosește în Trans. de V. cu forma mńezi „prînz”. – Der. ńedzi, vb. (Basar., a se odihni vitele). substantiv feminin amiază

amĭáză, V. amează. substantiv feminin amĭază

ameáză (est) f., pl. amezĭ, și amĭază (vest) f., pl. amĭezĭ (lat. ad mediam [diem], la mijlocu [zileĭ]. V. mez). Mezu zileĭ [!], ora 12 ziŭa: să viĭ la amează. Ziŭa în ameaza mare, ziŭa în vederea tuturor saŭ putînd fi văzut de toțĭ. V. nămĭezĭ. substantiv feminin amează

amiáză (-mia-) s. f., g.-d. art. amiézii (-mie-); pl. amiézi substantiv feminin amiază

amiazi f. mijlocul zilei. [Lat. AD MEDIAM DIEM]. substantiv feminin amiazi

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. (Și în forma amiazi) 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător orei 12). Amiaza urcă spre amurg. În parc, alături, cîntecele curg. POEZ. N. 293. Văzduhul neclintit al amiezii ne cocea ca în cuptor. SADOVEANU, N. F. 73. (Precedat de prepoziții, în loc. a d v.) La (sau, mai rar, în) amiază = la ora 12 din zi, la prînz. Ne așezăm, ca și la amiază, în jurul mesei. STANCU, D. 37. În amiazi, venind pe vale, Întîlnii pe Lina-n cale. COȘBUC, P. I 49. Îi zise că tocmai la amiazi, cînd va fi soarele în cruci, să înalțe o prăjină. ISPIRESCU, L. 127. După amiază = după ora 12 din zi, după prînz. A fost pe la mine ieri după amiază.Eu gîndesc... pe după amiază să-ți pun de-al binele nora în Piatră. CREANGĂ, P. 115. (Substantivat) Am lucrat o după-amiază întreagă. Înainte de amiază = înainte de ora 12 din zi, înainte de prînz. Era într-o duminică, înainte de amiază. PAS. L. I 8. Pe la (sau către, aproape de sau, regional, de) amiază = pe la ora 12 din zi, cam în timpul prînzului. Cătră amiază mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină. SADOVEANU, N. F. 32. Am ajuns aproape de amiază. CAMIL PETRESCU, U. N. 203. Nu mai era de chip să doarmă cum dormea alte dăți, pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. De amiază, cînd a veni cerbul aici la izvor să beie apă... să ieși încetișor. CREANGĂ, P. 225. ◊ Loc. adj. De amiază = de prînz, de la ora prînzului. Mi-e sufletul în soarele de-amiază Pe holde risipit ca vîntul cald. BENIUC, V. 55. Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. Gheorghe Geantă... pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vînat, la conacul de amiazi. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Expr. Ziua (sau ziua-n) amiaza (regional miaza) mare = în plină zi, în toiul zilei. Mă duc, ziua miaza mare, la moș Vasile... să fur niște cireșe. CREANGĂ, A. 47. Hai scoală... e ziua-n amiaza mare. EMINESCU, N. 12. Bietul frate-meu... îmi spusese cu adevărat că aici se fac multe pozne ziua miaza mare; iar de cele ce se întîmplă noaptea nu mi-a pomenit. ALECSANDRI, T. I 84. 2. Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. Soarele era aproape la amiază. BUJOR, S. 82. Cînd era soarele în amiazi, firea tăcea. EMINESCU, N. 12. ◊ F i g. Pentru mine a trecut soarele de amiază, am început a îmbătrîni. SADOVEANU, O. I 499. ◊ Loc. adv. (în forma amiaz) Deasupra amiazului = la zenit. Tocmai cînd soarele e d-asupra amiazului... [căruța] sosește la locul de întîlnire al vînătorilor. ODOBESCU, S. III 16. (Adverbial, învechit) Dar raza-i ce învie... Umbra o înghite cînd ziua e amiază. ALECSANDRI, P. A. 176. 3. (Regional) Mîncarea de Ia ora 12 din zi; prînz. (Atestat în forma amiaz) Să n-am prînz Fără de plîns, Nici amiaz Fără năcaz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 195. 4. (învechit și arhaizant) Miazăzi, sud. Luna-n jumătate se aprinse cătră amiază printre cetini, poienile și drumul se luminară ușor. SADOVEANU, O. V 442. Pe un deal despre amiazi a satului Șuharăul se găsește o piatră in patru muchi. ODOBESCU, S. II 224. – Pronunțat: a-mia-. – Variante: amiáz (ODOBESCU, S. III 16, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470), amiéz (ODOBESCU, S. III 179) s. n., amiázi, (regional) amiázăzi (SBIERA, P. 25, CREANGĂ, P. 154), (1, regional) miáză (ALECSANDRI, T. 1117) s. f. substantiv feminin amiază

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Locul unde ajunge soarele pe cer la ora 12 din zi; zenit. 3. (Reg.) Mâncarea de la ora 12 din zi; prânz. 4. (Înv. și arh.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi (1, reg.) miază s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). substantiv feminin amiază

AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). substantiv feminin amiază

dúpă-amiáză1 (-mia-) adv.; abr. d.a. substantiv feminin dupăamiază

!dúpă-amiáză2 (-mia-) s. f., art. dúpă-amiáza, g.-d. art. dúpă-amiézii (-mie-); pl. dúpă-amiézi, art. dúpă-amiézile substantiv feminin dupăamiază

*azi dúpă-amiáză adv. + adv. substantiv feminin azidupăamiază

*ieri dúpă-amiáză adv. + adv. substantiv feminin ieridupăamiază

mấine dúpă-amiáză adv. + adv. substantiv feminin mâinedupăamiază

dúpă-amiáza (-mia-) adv. temporar dupăamiaza

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amiază

amiază   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amia amiaza
plural amiezi amiezile
genitiv-dativ singular amiezi amiezii
plural amiezi amiezilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z