amiabil definitie
AMIÁBIL, -Ă adj. Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable]. adjectiv amiabil
AMIÁBIL, -Ă adj. înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable) adjectiv amiabil
AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [Pr.: -mi-a-] – După fr. amiable. adjectiv amiabil
amiábil (-mi-a-) adj. m., pl. amiábili; f. amiábilă, pl. amiábile adjectiv amiabil
AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește ♦ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. Pe cale amiabilă. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable. adjectiv amiabil
AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor, concesiv. – Pronunțat: -mi-a-. adjectiv amiabil
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amiabil
| amiabil adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | amiabil | amiabilul | amiabilă | amiabila |
| plural | amiabili | amiabilii | amiabile | amiabilele | |
| genitiv-dativ | singular | amiabil | amiabilului | amiabile | amiabilei |
| plural | amiabili | amiabililor | amiabile | amiabilelor | |