AMESTECÁT, -Ă, amestecați, -te, adj. Compus din elemente diferite; împestrițat, eterogen. – V. amesteca. adjectivamestecat
amestecat, -ă adj. Combinat (de ex. cafeaŭa cu lapte). Felurit: lume amestecată. Nedelimitat: moșiĭ amestecate. Fig. Nehotărît, încurcat, confuz: lucrurĭ amestecate. S. n., pl. inuz. urĭ. Acțiunea de a amesteca dese-orĭ: amestecatu mămăligiĭ. Adv. A vorbi amestecat (de ex., rom. cu cuv. fr.). adjectivamestecat
AMESTECÁT, -Ă, amestecați, -te, adj. Compus din elemente diferite; împestrițat, pestriț, eterogen. – V. amesteca. adjectivamestecat
AMESTECÁT, -Ă, amestecați, -te, adj. (Despre o- grupare, un tot) Compus din elemente diferite; împestrițat, eterogen. Era lume amestecată în curtea caretașului. PAS, L. I 75. adjectivamestecat
2) améstec, a -á v. tr. (d. a 4 și mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apă. Mișc, mestec: a amesteca cu lingura. Încurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat și pe el în afacere. V. refl. Mă bag, intru: cine se amestecă în tărîță, îl mănîncă porciĭ (Prov.). verb tranzitivamestec
amestecá (a ~) vb., ind. prez. 3 améstecă verb tranzitivamesteca
amestecá (améstec, amestecát), vb. – 1. A face un amestec. – 2. A strînge laolaltă. – 3. A avea acces carnal. 4. (Înv.) A calomnia, a face intrigi. – Mr. amisticare, ameastic. Lat. *ammĭxtĭcāre, de la mĭxtus (REW 5617; DAR; Pascu, I, 115; cf. Candrea-Dens., 1086). – Der. amestec, s. n. (reunire de lucruri diverse); amestecător, adj. (aparat care servește la a mesteca substanțe; intrigant, bîrfitor); amestecătură, s. f. (amestec, încurcătură); amestecuș, s. n. (amestec). Cf. mesteca. verb tranzitivamesteca
amestecà v. 1. a pune laolaltă, a împreuna: a amesteca vin cu apă; 2. a pune în mișcare: a amesteca cu lingura, cu degetul; 3. a încurca: le amestecă toate; 4. a lua parte la ceva: nu mă bag, nu mă amestec. [Și mestecà = *MIXTICARE, din MIXTUS, amestecat]. verb tranzitivamestecà
AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni formând un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a încurca. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unii printre alții. ♦ A se pierde, a dispărea undeva. Am să mă-mbrac și eu în irod, să m-amestec printre măști (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vârî unde nu este chemat, unde nu are ce căuta. – Lat. *ammixticare. verb tranzitivamesteca
AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A se întrepătrunde; a se pierde, a dispărea în... 3. Refl. A interveni (nepoftit) într-o acțiune, într-o discuție etc. – Lat. *ammixticare. verb tranzitivamesteca
a se amesteca / a se băga acolo unde nu-i fierbe oala expr. (pop.) a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni verb tranzitivaseamesteca
amestecat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | amestecat | amestecatul | amestecată | amestecata |
plural | amestecați | amestecații | amestecate | amestecatele | |
genitiv-dativ | singular | amestecat | amestecatului | amestecate | amestecatei |
plural | amestecați | amestecaților | amestecate | amestecatelor |