amestecare definitie
AMESTECÁRE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca; punere la un loc, unire. substantiv feminin amestecare
amestecáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a amesteca (o dată). substantiv feminin amestecare
amestecáre s. f., g.-d. art. amestecắrii; pl. amestecắri substantiv feminin amestecare
AMESTECÁRE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca. – V. amesteca. substantiv feminin amestecare
AMESTECÁRE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (s e) amesteca; punere la un loc, unire a două sau mai multe elemente diferite. Dispozitiv pentru amestecarea materialelor. substantiv feminin amestecare
2) améstec, a -á v. tr. (d. a 4 și mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apă. Mișc, mestec: a amesteca cu lingura. Încurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat și pe el în afacere. V. refl. Mă bag, intru: cine se amestecă în tărîță, îl mănîncă porciĭ (Prov.). verb tranzitiv amestec
amestecá (a ~) vb., ind. prez. 3 améstecă verb tranzitiv amesteca
amestecá (améstec, amestecát), vb. – 1. A face un amestec. – 2. A strînge laolaltă. – 3. A avea acces carnal. 4. (Înv.) A calomnia, a face intrigi. – Mr. amisticare, ameastic. Lat. *ammĭxtĭcāre, de la mĭxtus (REW 5617; DAR; Pascu, I, 115; cf. Candrea-Dens., 1086). – Der. amestec, s. n. (reunire de lucruri diverse); amestecător, adj. (aparat care servește la a mesteca substanțe; intrigant, bîrfitor); amestecătură, s. f. (amestec, încurcătură); amestecuș, s. n. (amestec). Cf. mesteca. verb tranzitiv amesteca
amestecà v. 1. a pune laolaltă, a împreuna: a amesteca vin cu apă; 2. a pune în mișcare: a amesteca cu lingura, cu degetul; 3. a încurca: le amestecă toate; 4. a lua parte la ceva: nu mă bag, nu mă amestec. [Și mestecà = *MIXTICARE, din MIXTUS, amestecat]. verb tranzitiv amestecà
AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A se întrepătrunde; a se pierde, a dispărea în... 3. Refl. A interveni (nepoftit) într-o acțiune, într-o discuție etc. – Lat. *ammixticare. verb tranzitiv amesteca
AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni formând un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a încurca. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unii printre alții. ♦ A se pierde, a dispărea undeva. Am să mă-mbrac și eu în irod, să m-amestec printre măști (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vârî unde nu este chemat, unde nu are ce căuta. – Lat. *ammixticare. verb tranzitiv amesteca
a se amesteca / a se băga acolo unde nu-i fierbe oala expr. (pop.) a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni verb tranzitiv aseamesteca
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amestecare
| amestecare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | amestecare | amestecarea |
| plural | amestecări | amestecările | |
| genitiv-dativ | singular | amestecări | amestecării |
| plural | amestecări | amestecărilor | |