amenitate definitie

AMENITÁTE s.f. (Rar) Atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. [Cf. fr. aménité, lat. amoenitasblândețe]. substantiv feminin amenitate

AMENITÁTE s. f. atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. (< fr. aménité, lat. amoenitas) substantiv feminin amenitate

AMENITÁTE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare; politețe. – După fr. aménité (lat. lit. amoenitas, -atis). substantiv feminin amenitate

*amenitáte f. (lat. amóenitas, -átis). Frumuseța [!] unuĭ loc (unuĭ peizaj). Fig. Blîndeță [!], afabilitate. substantiv feminin amenitate

amenitáte (livr.) s. f., g.-d. art. amenitắții substantiv feminin amenitate

amenitate f. blândețe de caracter. substantiv feminin amenitate

AMENITÁTE s. f. (Livr.) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis. substantiv feminin amenitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amenitate

amenitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amenitate amenitatea
plural
genitiv-dativ singular amenități amenității
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z