amendament definitie

AMENDAMÉNT s.n. 1. Îmbunătățire (a unei legi etc.) prin adăugiri care aduc modificări, completări etc. 2. Substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile. [< fr. amendement]. substantiv neutruamendament

AMENDAMÉNT s. n. 1. îmbunătățire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop. 2. corectare a anumitor erori sau omisiuni. 3. operație de îmbunătățire a unor însușiri ale solului, pentru recolte sporite. 4. substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile. (< fr. amendement) substantiv neutruamendament

AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. Îmbunătățire, modificare a unui text, mai ales a unei legi. – După fr. amendement. substantiv neutruamendament

*amendamént n., pl. e (fr. amendement). Îndreptare. Modificarea uneĭ legĭ. Îngrășarea pămîntuluĭ. substantiv neutruamendament

amendamént s. n., pl. amendaménte substantiv neutruamendament

amendament n. 1. modificarea unui proiect de lege; 2. tot ce fertilizează un teren. substantiv neutruamendament

AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. 1. Îmbunătățire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat. 2. Operație de îmbunătățire a proprietăților fizice ale solului cultivat, în vederea obținerii unor recolte sporite. ♦ Substanță care se încorporează în sol pentru a schimba unele însușiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătățirii condițiilor de nutriție a plantelor. – Din fr. amendament. substantiv neutruamendament