Alege sensul dorit: amenda -substantiv feminin amenda -verb tranzitiv

amenda definitie

améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi substantiv femininamendă

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n. substantiv femininamendă

AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende]. substantiv femininamendă

AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende) substantiv femininamendă

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende. substantiv femininamendă

amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.) substantiv femininamendă

AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende. substantiv femininamendă

*améndă f., pl. e și zĭ (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă. substantiv femininamendă

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender]. verb tranzitivamenda

AMENDÁ¹ vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă) verb tranzitivamenda

AMENDÁ² vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender) verb tranzitivamenda

AMENDÁ¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender). verb tranzitivamenda

AMENDÁ², amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare). verb tranzitivamenda

amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeáză verb tranzitivamenda

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi. verb tranzitivamendà

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă. verb tranzitivamenda

AMENDÁ², amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender. verb tranzitivamenda

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele [!] uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu. verb tranzitivamendez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiamenda

amenda substantiv feminin		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)amenda	amendare	amendat	amendând	singular	plural
		(a)amenda	amendare	amendat	amendând	amendând	amendați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amendez	(să)amendez	amendam	amendai	amendasem
	a II-a (tu)	amendezi	(să)amendezi	amendai	amendași	amendaseși
	a III-a (el, ea)	amendează	(să)amendai	amenda	amendă	amendase
plural	I (noi)	amendăm	(să)amendăm	amendam	amendarăm	amendaserăm
	a II-a (voi)	amendați	(să)amendați	amendați	amendarăți	amendaserăți
	a III-a (ei, ele)	amendează	(să)amendeze	amendau	amendară	amendaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z