améndă s. f., g.-d. art. aménzii; pl. aménzi substantiv femininamendă
améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n. substantiv femininamendă
AMÉNDĂ s.f. 1. Pedeapsă în bani. 2. Amendă onorabilă = recunoaștere în public a unei greșeli proprii. [Pl. -nzi. / < fr. amende]. substantiv femininamendă
AMÉNDĂ s. f. 1. sancțiune constând din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte. (< fr. amende) substantiv femininamendă
AMÉNDĂ, amenzi, s. f. 1. Pedeapsă în bani. 2. (Rar, în expr.) Amendă onorabilă = recunoaștere publică a propriei greșeli. – După fr. amende. substantiv femininamendă
amendă f. pedeapsă în bani; a face amendă onorabilă, a cere scuze (în public.) substantiv femininamendă
AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Sancțiune care constă în plata unei sume de bani. – Din fr. amende. substantiv femininamendă
*améndă f., pl. e și zĭ (fr. amende). Pedeapsă în banĭ. Amendă onorabilă, o pedeapsă infamantă care consista (în Francia) în mărturisirea publică a unuĭ delict orĭ a uneĭ crime. (Această pedeapsă a fost desființată de Constituantă la 1791). Azĭ. A face amendă onorabilă, a mărturisi în public o greșeală care merită ĭertare. V. gloabă. substantiv femininamendă
AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender]. verb tranzitivamenda
AMENDÁ2 vb. tr. 1. a îmbunătăți prin amendamente (o lege). 2. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe. 3. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare. (< fr. amender) verb tranzitivamenda
AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender). verb tranzitivamenda
AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare). verb tranzitivamenda
amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeáză verb tranzitivamenda
amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi. verb tranzitivamendà
AMENDA1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă. verb tranzitivamenda
AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege; a emenda. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender. verb tranzitivamenda
*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele [!] uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu. verb tranzitivamendez
amenda substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)amenda | amendare | amendat | amendând | singular | plural | ||
amendând | amendați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amendez | (să)amendez | amendam | amendai | amendasem | |
a II-a (tu) | amendezi | (să)amendezi | amendai | amendași | amendaseși | ||
a III-a (el, ea) | amendează | (să)amendai | amenda | amendă | amendase | ||
plural | I (noi) | amendăm | (să)amendăm | amendam | amendarăm | amendaserăm | |
a II-a (voi) | amendați | (să)amendați | amendați | amendarăți | amendaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | amendează | (să)amendeze | amendau | amendară | amendaseră |