amenajament definitie

AMENAJAMÉNT s.n. 1. Disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor. ♦ Lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate. 2. (Rar) Organizare, întocmire rațională. [< fr. aménagement]. substantiv neutruamenajament

AMENAJAMÉNT s. n. 1. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor. ◊ lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate. 2. (rar) organizare. 3. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului. (< fr. aménagement) substantiv neutruamenajament

AMENAJAMÉNT, amenajamente, s. n. 1. (În expr.) Amenajament silvic = tehnica punerii în valoare și regenerării pădurilor. 2. (Rar) Organizare, întocmire rațională. – Fr. aménagement. substantiv neutruamenajament

*amenajamént n., pl. e (fr. aménagement). Acțiunea de a amenaja. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ. substantiv neutruamenajament

amenajamént s. n., pl. amenajámente substantiv neutruamenajament

AMENAJAMÉNT, amenajamente, s. n. 1. Sistem de măsuri pentru organizarea exploatărilor forestiere, cuprinzând refacerea, ameliorarea, mărirea fondului fo­restier, protecția și exploatarea lui rațională. 2. Sistem de măsuri privind organi­zarea, folosirea și îmbunătățirea unei pășuni pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. aménagement. substantiv neutruamenajament