AMENAJÁ vb. I tr. A orândui, a dispune, a întocmi într-un anumit scop; a aranja. ♦ A organiza astfel punerea în valoare a pădurilor încât să se realizeze o productivitate optimă. [P.i. 4 -jăm, ger. -jind. / < fr. aménager]. verb tranzitivamenaja
AMENAJÁ vb. tr. 1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spațiu). 2. a realiza o amenajare (2, 3). (< fr. aménager) verb tranzitivamenaja
AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a face să corespundă unui anumit scop; a aranja. – Fr. aménager. verb tranzitivamenaja
amenajá (a ~) vb., ind. prez. 3 amenajeáză, 1 pl. amenajắm; conj. prez. 3 să amenajéze verb tranzitivamenaja
AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări. 2. A realiza o amenajare (2). – Din fr. aménager. verb tranzitivamenaja
*amenajéz v. tr. (fr. aménager). Regulez tăĭerea uneĭ padurĭ. Așez, rînduĭesc, pregătesc: a amenaja un apartament. verb tranzitivamenajez
amenaja verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)amenaja | amenajare | amenajat | amenajând | singular | plural | ||
amenajând | amenajați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amenajez | (să)amenajez | amenajam | amenajai | amenajasem | |
a II-a (tu) | amenajezi | (să)amenajezi | amenajai | amenajași | amenajaseși | ||
a III-a (el, ea) | amenajează | (să)amenajai | amenaja | amenajă | amenajase | ||
plural | I (noi) | amenajăm | (să)amenajăm | amenajam | amenajarăm | amenajaserăm | |
a II-a (voi) | amenajați | (să)amenajați | amenajați | amenajarăți | amenajaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | amenajează | (să)amenajeze | amenajau | amenajară | amenajaseră |