AMBUTISÁ vb. I. tr. A supune operației de ambutisare. [După fr. emboutissant < emboutir]. verb tranzitivambutisa
AMBUTISÁ vb. tr. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material. (după fr. emboutir) verb tranzitivambutisa
ambutisá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambutiseáză verb tranzitivambutisa
AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. emboutir. verb tranzitivambutisa
ambutisa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ambutisa | ambutisare | ambutisat | ambutisând | singular | plural | ||
ambutisând | ambutisați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ambutisez | (să)ambutisez | ambutisam | ambutisai | ambutisasem | |
a II-a (tu) | ambutisezi | (să)ambutisezi | ambutisai | ambutisași | ambutisaseși | ||
a III-a (el, ea) | ambutisează | (să)ambutisai | ambutisa | ambutisă | ambutisase | ||
plural | I (noi) | ambutisăm | (să)ambutisăm | ambutisam | ambutisarăm | ambutisaserăm | |
a II-a (voi) | ambutisați | (să)ambutisați | ambutisați | ambutisarăți | ambutisaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ambutisează | (să)ambutiseze | ambutisau | ambutisară | ambutisaseră |