AMBUTEIÁJ s.n. 1. Îmbuteliere. 2. Blocare (a unor nave, a circulației etc.). [Pron. -te-iaj. / < fr. embouteillage]. substantiv neutruambuteiaj
AMBUTEIÁJ s. n. 1. îmbuteliere. 2. blocare (a unor nave, a circulației rutiere etc.). (< fr. embuteillage) substantiv neutruambuteiaj
ambuteiáj (-te-iaj) s. n., pl. ambuteiáje substantiv neutruambuteiaj
AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage. substantiv neutruambuteiaj
ambuteiaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ambuteiaj | ambuteiajul |
plural | ambuteiaje | ambuteiajele | |
genitiv-dativ | singular | ambuteiaj | ambuteiajului |
plural | ambuteiaje | ambuteiajelor |