ambuteia definitie

AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller) verb tranzitivambuteia

AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller. verb tranzitivambuteia

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiambuteia

ambuteia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)ambuteia ambuteiere ambuteiat ambuteind singular plural
ambuteind ambuteiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambuteiez (să)ambuteiez ambuteiam ambuteiai ambuteiasem
a II-a (tu) ambuteiezi (să)ambuteiezi ambuteiai ambuteiași ambuteiaseși
a III-a (el, ea) ambuteia (să)ambuteiai ambuteia ambuteie ambuteiase
plural I (noi) ambuteiem (să)ambuteiem ambuteiam ambuteiarăm ambuteiaserăm
a II-a (voi) ambuteiați (să)ambuteiați ambuteiați ambuteiarăți ambuteiaserăți
a III-a (ei, ele) ambuteia (să)ambuteieze ambuteiau ambuteia ambuteiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z