ambuteia definitie
AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller) verb tranzitivambuteia
AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller. verb tranzitivambuteia
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiambuteia
| ambuteia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)ambuteia | ambuteiere | ambuteiat | ambuteind | singular | plural | ||
| ambuteind | ambuteiați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ambuteiez | (să)ambuteiez | ambuteiam | ambuteiai | ambuteiasem | |
| a II-a (tu) | ambuteiezi | (să)ambuteiezi | ambuteiai | ambuteiași | ambuteiaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ambuteiază | (să)ambuteiai | ambuteia | ambuteie | ambuteiase | ||
| plural | I (noi) | ambuteiem | (să)ambuteiem | ambuteiam | ambuteiarăm | ambuteiaserăm | |
| a II-a (voi) | ambuteiați | (să)ambuteiați | ambuteiați | ambuteiarăți | ambuteiaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | ambuteiază | (să)ambuteieze | ambuteiau | ambuteiară | ambuteiaseră | ||