ambulacru definitie

credit rapid online ifn

AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre]. substantiv neutruambulacru

AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre) substantiv neutruambulacru

credit rapid online ifn

ambulácru (-la-cru) s. n., art. ambulácrul; pl. ambulácre substantiv neutruambulacru

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre. substantiv neutruambulacru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiambulacru

ambulacru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulacru ambulacrul
plural ambulacre ambulacrele
genitiv-dativ singular ambulacru ambulacrului
plural ambulacre ambulacrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z