AMBREIÁJ s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr. embrayage]. substantiv neutruambreiaj
AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr. embrayage) substantiv neutruambreiaj
AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme. – Fr. embrayage. substantiv neutruambreiaj
ambreiáj (-bre-iaj) s. n., pl. ambreiáje substantiv neutruambreiaj
AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage. substantiv neutruambreiaj
ambreiaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ambreiaj | ambreiajul |
plural | ambreiaje | ambreiajele | |
genitiv-dativ | singular | ambreiaj | ambreiajului |
plural | ambreiaje | ambreiajelor |