AMBREIÁ vb. I tr. A cupla un motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iază, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer]. verb tranzitivambreia
AMBREIÁ vb. tr. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare. (< fr. embrayer) verb tranzitivambreia
AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme, cu ajutorul ambreiajului. – Fr. embrayer. verb tranzitivambreia
ambreiá (a ~) (-bre-ia) vb., ind. prez. 3 ambreiáză, 1 pl. ambreiém (-bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 să ambreiéze; ger. ambreínd verb tranzitivambreia
AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer. verb tranzitivambreia
ambreia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ambreia | ambreiere | ambreiat | ambreind | singular | plural | ||
ambreind | ambreiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ambreiez | (să)ambreiez | ambreiam | ambreiai | ambreiasem | |
a II-a (tu) | ambreiezi | (să)ambreiezi | ambreiai | ambreiași | ambreiaseși | ||
a III-a (el, ea) | ambreiază | (să)ambreiai | ambreia | ambreie | ambreiase | ||
plural | I (noi) | ambreiem | (să)ambreiem | ambreiam | ambreiarăm | ambreiaserăm | |
a II-a (voi) | ambreiați | (să)ambreiați | ambreiați | ambreiarăți | ambreiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ambreiază | (să)ambreieze | ambreiau | ambreiară | ambreiaseră |