ambitus definitie

credit rapid online ifn

ÁMBITUS s.n. Limitele extreme ale înălțimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. [Pl. -suri. / < germ. Ambitus, cf. lat. ambitus]. substantiv neutruambitus

ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus) substantiv neutruambitus

credit rapid online ifn

ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. substantiv neutruambitus

ámbitus s. n. substantiv neutruambitus

ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. substantiv neutruambitus

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiambitus

ambitus  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'ambitus 'ambitusul
plural 'ambitusuri 'ambitusurile
genitiv-dativ singular 'ambitus 'ambitusului
plural 'ambitusuri 'ambitusurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z