AMBIOFONÍE s. f. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor. (< fr. ambiophonie) substantiv femininambiofonie
AMBIOFONÍE s. f. Metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. ambiophonie. substantiv femininambiofonie
ambiofonie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ambiofonie | ambiofonia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ambiofonii | ambiofoniei |
plural | — | — |