ambiguu definitie

AMBÍGUU, -UĂ adj. Cu mai multe înțelesuri; echivoc. [Pron. -gu-u, pl. -ui, -ue. / cf. lat. ambiguus, fr. ambigu]. adjectiv ambiguu

AMBÍGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar. (< lat. ambiguus, fr. ambigu) adjectiv ambiguu

AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțări etc.) Care are mai multe înțelesuri; echivoc. – Fr. ambigu (lat. lit. ambiguus). adjectiv ambiguu

*ambíguŭ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu doŭă înțelesurĭ, echivoc: răspuns ambiguŭ. Adv. În mod ambiguŭ. adjectiv ambiguŭ

ambíguu (-gu-u) adj. m., pl. ambígui (-gui); f. ambíguă (-gu-ă), pl. ambígue (-gu-e) adjectiv ambiguu

ambiguu a. care are două înțelesuri. adjectiv ambiguu

AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. [Pr.: -gu-u] – Din lat. ambiguus. adjectiv ambiguu

AMBÍGUU, -Ă, ambigui, -e, adj. (Despre cuvinte,, fraze etc.) Care are mai multe înțelesuri, echivoc, în doi peri. Cuvinte ambigue. ◊ F i g. [Cățelul] venea lîngă zăvod, îl măsura cu un ochi ambiguu. GALACTION, O. 1 303. adjectiv ambiguu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ambiguu

ambiguu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiguu ambiguul ambiguă ambigua
plural ambigui ambiguii ambigue ambiguele
genitiv-dativ singular ambiguu ambiguului ambigue ambiguei
plural ambigui ambiguilor ambigue ambiguelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z