ambiguu definitie

AMBÍGUU, -UĂ adj. Cu mai multe înțelesuri; echivoc. [Pron. -gu-u, pl. -ui, -ue. / cf. lat. ambiguus, fr. ambigu]. adjectivambiguu

AMBÍGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar. (< lat. ambiguus, fr. ambigu) adjectivambiguu

AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțări etc.) Care are mai multe înțelesuri; echivoc. – Fr. ambigu (lat. lit. ambiguus). adjectivambiguu

*ambíguŭ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu doŭă înțelesurĭ, echivoc: răspuns ambiguŭ. Adv. În mod ambiguŭ. adjectivambiguŭ

ambíguu (-gu-u) adj. m., pl. ambígui (-gui); f. ambíguă (-gu-ă), pl. ambígue (-gu-e) adjectivambiguu

ambiguu a. care are două înțelesuri. adjectivambiguu

AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. [Pr.: -gu-u] – Din lat. ambiguus. adjectivambiguu

AMBÍGUU, -Ă, ambigui, -e, adj. (Despre cuvinte,, fraze etc.) Care are mai multe înțelesuri, echivoc, în doi peri. Cuvinte ambigue. ◊ F i g. [Cățelul] venea lîngă zăvod, îl măsura cu un ochi ambiguu. GALACTION, O. 1 303. adjectivambiguu