ambiant definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeambiant
- Vezi aici mai multe rimeambiant
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuam
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuamb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuant
AMBIÁNT, -Ă adj. Înconjurător, din apropiere, vecin, din jur. [Pron. -bi-ant. / < fr. ambiant, cf. lat. ambire – a înconjura]. adjectivambiant
AMBIÁNT, -Ă adj. (despre mediu, atmosferă) înconjurător. (< fr. ambiant, lat. ambiens) adjectivambiant
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere; înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Fr. ambiant. adjectivambiant
ambiánt (-bi-ant) adj. m., pl. ambiánți; f. ambiántă, pl. ambiánte adjectivambiant
ambiant a. care înconjoară: mediu ambiant. adjectivambiant
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în jur, în apropiere, înconjurător. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant. adjectivambiant
AMBIÁNT, -Ă, ambianți, -te, adj. Care se găsește în. jur, în apropiere; înconjurător. Mediu ambiant. Atmosferă ambiantă. – Pronunțat: -bi-ant. adjectivambiant
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiambiant
| ambiant adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ambiant | ambiantul | ambiantă | ambianta |
| plural | ambianți | ambianții | ambiante | ambiantele | |
| genitiv-dativ | singular | ambiant | ambiantului | ambiante | ambiantei |
| plural | ambianți | ambianților | ambiante | ambiantelor | |