ambasador definitie

credit rapid online ifn

ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet substantiv masculin și femininambasador

AMBASADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională. 2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur) substantiv masculin și femininambasador

credit rapid online ifn

AMBASADÓR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat. ♦ Persoană care are o misiune specială pe lângă un stat sau o organizație internațională. [< fr. ambassadeur]. substantiv masculin și femininambasador

AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur. substantiv masculin și femininambasador

ambasadór s. m., pl. ambasadóri substantiv masculin și femininambasador

ambasador m. reprezentantul unui Stat pe lângă alt Stat. substantiv masculin și femininambasador

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – După fr. ambassadeur. substantiv masculin și femininambasador

*ambasadór m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a făcut ambasseor, apoĭ -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unuĭ stat mare în alt stat mare, superior în rang ministruluĭ plenipotențiar, care reprezintă state maĭ micĭ. substantiv masculin și femininambasador

AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur. substantiv masculin și femininambasador

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. 1. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior al unui stat pe lîngă alt stat. Ambasadorul a prezentat președintelui personalul ambasadei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. A fost mai apoi ambasador în Englitera. NEGRUZZI, S. I 178. 2. Persoană trimisă cu o misiune specială, importantă, pe lîngă un stat sau un for internațional. ◊ Fig. Poporul romîn primește cu dragă inimă pe tinerii soli ai popoarelor, adevărați ambasadori ai dorinței de pace și de viață a omenirii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. substantiv masculin și femininambasador

ambasadoáre s. f., g.-d. art. ambasadoárei; pl. ambasadoáre substantiv masculin și femininambasadoare

*ambasadoáre f., pl. tot așa (d. ambasador). Soție de ambasador. Femeĭe trimeasă c' o mare misiune politică. substantiv masculin și femininambasadoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiambasador

ambasador  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambasador ambasadorul ambasadoare ambasadoarea
plural ambasadori ambasadorii ambasadoare ambasadoarele
genitiv-dativ singular ambasador ambasadorului ambasadoare ambasadoarei
plural ambasadori ambasadorilor ambasadoare ambasadoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z