ambasador definitie

ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet substantiv masculin și feminin ambasador

AMBASADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională. 2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur) substantiv masculin și feminin ambasador

AMBASADÓR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat. ♦ Persoană care are o misiune specială pe lângă un stat sau o organizație internațională. [< fr. ambassadeur]. substantiv masculin și feminin ambasador

AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur. substantiv masculin și feminin ambasador

ambasadór s. m., pl. ambasadóri substantiv masculin și feminin ambasador

ambasador m. reprezentantul unui Stat pe lângă alt Stat. substantiv masculin și feminin ambasador

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – După fr. ambassadeur. substantiv masculin și feminin ambasador

*ambasadór m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a făcut ambasseor, apoĭ -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unuĭ stat mare în alt stat mare, superior în rang ministruluĭ plenipotențiar, care reprezintă state maĭ micĭ. substantiv masculin și feminin ambasador

AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur. substantiv masculin și feminin ambasador

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. 1. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior al unui stat pe lîngă alt stat. Ambasadorul a prezentat președintelui personalul ambasadei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. A fost mai apoi ambasador în Englitera. NEGRUZZI, S. I 178. 2. Persoană trimisă cu o misiune specială, importantă, pe lîngă un stat sau un for internațional. ◊ Fig. Poporul romîn primește cu dragă inimă pe tinerii soli ai popoarelor, adevărați ambasadori ai dorinței de pace și de viață a omenirii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. substantiv masculin și feminin ambasador

ambasadoáre s. f., g.-d. art. ambasadoárei; pl. ambasadoáre substantiv masculin și feminin ambasadoare

*ambasadoáre f., pl. tot așa (d. ambasador). Soție de ambasador. Femeĭe trimeasă c' o mare misiune politică. substantiv masculin și feminin ambasadoare