AMBARCADÉR s.n. Loc, punte sau chei unde se îmbarcă mărfuri, călători etc. pe un vapor. [< fr. embarcadère, cf. sp. embarcadero]. substantiv neutruambarcader
AMBARCADÉR s. n. loc unde se îmbarcă mărfuri, călători etc. pe nave. (< fr. embarcadère, sp. embarcadero) substantiv neutruambarcader
AMBARCADÉR, ambarcadere, s. n. Loc de unde se îmbarcă mărfurile și călătorii pe un vapor. V. debarcader. – Fr. embarcadère. substantiv neutruambarcader
ambarcadér s. n., pl. ambarcadére substantiv neutruambarcader
AMBARCADÉR, ambarcadere, s. n. Punte care înaintează în mare până la înălțimea unui vapor și de unde se îmbarcă mărfurile și călătorii. – Din fr. embarcadère. substantiv neutruambarcader
AMBARCADÉR, ambarcadere, s. n. Loc (punte, chei) de unde se îmbarcă mărfurile și călătorii pe un vapor. V. debarcader. substantiv neutruambarcader
ambarcader substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ambarcader | ambarcaderul |
plural | ambarcadere | ambarcaderele | |
genitiv-dativ | singular | ambarcader | ambarcaderului |
plural | ambarcadere | ambarcaderelor |