ambar definitie

AMBÁR s. n. v. hambar. substantiv neutruambar

ambár, V. hambar. substantiv neutruambar

ambar n. V. hambar: carnea dela cuhnie și pânea de hambar NEGR. ambarele și șoaprele OD. substantiv neutruambar

AMBÁR s. n. v. hambar. substantiv neutruambar

AMBÁR s. n. v. hambar. substantiv neutruambar

hambár n., pl. e (turc. [d. pers.] ambar, hambar, de unde și ngr. ambári [scris ampári], alb. sîrb. bg. rut. rus. pol. ambar. Cp. și cu fr. hangar, șopron. V. și angara). Mare magazie de ținut grîne. Munt. Trans. (și ambar). Mare ladă de ținut grîne saŭ mălaĭ. V. coșar, leasă, jitniță, sîsîĭac, stodoală. substantiv neutruhambar

HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; grânar, jitniță. ♦ Magazie mică (în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat. 2. (Reg.) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 3. Loc pe un vapor unde se depozitează mărfurile transportate; cală. [Var.: ambár s. n.] – Din magh. hambár, bg. hambar. substantiv neutruhambar

HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie pentru păstrat cereale. Va fi o toamnă grasă și doldora de rod ! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49. Printr-o poartă deschisă se vedea ograda cu clădirile pentru logo­feți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare. REBREANU, R. I 78. Sîsîiac pentru păpușoi, hambare pentru grîu și cîte alte lucruri de gospodărie făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme ! CREANGĂ, P. 153. 2. Magazie mică (în podul morii), în care se toarnă cerealele date ca preț pentru măciniș. 3. (Regional) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 4. Locul unde se depozitează, pe un vapor, mărfurile transportate. V. cală (1). Ieșeau la lumină orbiți din fundul hambarelor întunecoase, izvorînd ca furnicile din toate găurile de la vapoare. BART, E. 294. – Variantă: ambár (DELAVRANCEA, S. 223) s. n. substantiv neutruhambar