ambalat definitie

credit rapid online ifn

ambalá (-léz, -át), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer.Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage. adjectivambala

AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s')emballer]. adjectivambala

credit rapid online ifn

ambalá (-léz, -át), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer.Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage. verb tranzitivambala

AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s')emballer]. verb tranzitivambala

ambalá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambaleáză verb tranzitivambala

ambalà v. a împacheta mărfuri. verb tranzitivambalà

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc. verb tranzitivambala

AMBALÁ vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s'/emballer) verb tranzitivambala

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer. verb tranzitivambala

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vânt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer. verb tranzitivambala

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer. verb tranzitivambala

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. T r a n z. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145. verb tranzitivambala

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. e x t. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat. ◊ T r a n z. Șoferul a ambalat motorul. 2. F i g. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu. verb tranzitivambala

*ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s' aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune). verb tranzitivambalez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiambalat

ambalat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambalat ambalatul ambala ambalata
plural ambalați ambalații ambalate ambalatele
genitiv-dativ singular ambalat ambalatului ambalate ambalatei
plural ambalați ambalaților ambalate ambalatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z