AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet. verb tranzitivamaneta
amanetà v. 1. a pune amanet; 2. a da ostatic. verb tranzitivamanetà
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet. verb tranzitivamaneta
AMANETÁ, amanetez, vb. I. T r a n z. (în trecut) A pune (ceva) amanet, a da în gaj, a zălogi. V. ipoteca. Așezarea noastră socială și politică era alcătuită din « simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală, cu politicieni gata să amaneteze... oricui bogățiile țării. SADOVEANU, N. F. 134. Te-am ascultat, dar, gîndește-te și tu, pînă cînd? Ce-o să mai amanetăm la urma urmelor? DELAVRANCEA, S. 113. verb tranzitivamaneta
amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet. verb tranzitivamanetez
amaneta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)amaneta | amanetare | amanetat | amanetând | singular | plural | ||
amanetând | amanetați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | amanetez | (să)amanetez | amanetam | amanetai | amanetasem | |
a II-a (tu) | amanetezi | (să)amanetezi | amanetai | amanetași | amanetaseși | ||
a III-a (el, ea) | amanetează | (să)amanetai | amaneta | amanetă | amanetase | ||
plural | I (noi) | amanetăm | (să)amanetăm | amanetam | amanetarăm | amanetaserăm | |
a II-a (voi) | amanetați | (să)amanetați | amanetați | amanetarăți | amanetaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | amanetează | (să)amaneteze | amanetau | amanetară | amanetaseră |