amalgam definitie

AMALGÁM s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. (Fig.) Amestecătură, talmeș-balmeș, adunătură de elemente eterogene, disparate, de lucruri sau de persoane nepotrivite unele cu altele. [Pl. -me, -muri. / < fr. amalgame, cf. lat. amalgama < gr. malagma – frământare]. substantiv neutruamalgam

AMALGÁM s. n. 1. aliaj de mercur cu alt metal. ◊ amestec metalic servind pentru obturarea cavității unui dinte 2. (fig.) amestec de elemente diverse. (< fr. amalgame, lat. amalgama) substantiv neutruamalgam

amalgám s. n., pl. amalgáme / amalgámuri substantiv neutruamalgam

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate. – Fr. amalgame (lat. lit. amalgama). substantiv neutruamalgam

amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu alt metal; 2. fig. amestec bizar, de persoane sau de lucruri. substantiv neutruamalgam

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. Fig. Amestec de elemente disparate; talmeș-balmeș. [Pl.: și amalgamuri] – Din fr. amalgame, lat. amalgama. substantiv neutruamalgam

AMALGÁM, amalgame, s. n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. Amalgamul de cositor este folosit în industria oglinzilor. 2. F i g. Amestec de elemente eterogene, disparate. - Pl. și: amalgamuri. substantiv neutruamalgam

*amalgámă f., pl. e, și amalgam n., pl. e și urĭ (fr. amalgame, m., d. mlat. amalgama, deformat d. ar. almoğama, căsătorie, saŭ d. vgr. málagma, „muĭere, slăbire”, ngr. „aur”, d. malásso, amestec. V. mehlem. Aliaj de mercur cu alt metal. Fig. Amestec de elemente felurite. substantiv neutruamalgamă