amabil definitie

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis) adjectiv amabil

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilisvrednic de iubit]. adjectiv amabil

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis). adjectiv amabil

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil. adjectiv amabil

amábil (prietenos) adj. m., pl. amábili; f. amábilă, pl. amábile adjectiv amabil

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți. adjectiv amabil

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis. adjectiv amabil

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. ♦ (Neobișnuit) Atrăgător, plăcut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447. adjectiv amabil

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amabil

amabil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amabil amabilul amabilă amabila
plural amabili amabilii amabile amabilele
genitiv-dativ singular amabil amabilului amabile amabilei
plural amabili amabililor amabile amabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z